Despre Arina Avram:

Scurtă biografie

Arina Avram s-a născut în Târgu Jiu. Într-o zi de 4 iunie. Mama ei, Elena, profesoară de Limba Română, este originară din Gorj. Tatăl, Gheorghe, de profesie inginer, a cunoscut-o în timp ce lucra în zonă. El era originar din Dâmbovița. A încetat din viață la 4 martie 2010, în vârstă de 79 de ani. Bunicul matern a fost învățător, a luptat în Al Doilea Război Mondial și a fost decorat. Străbunicul din partea mamei a fost un primar vrednic în Bărbăteștii de Gorj. Părinții au ales numele Arina pentru fiica lor de la personajul principal din romanul ”Zilele și nopțile unui student întârziat” de Gib Mihăescu. Parcă presimțeau că destinul ei va fi legat de lumea literelor. ”Încă din copilărie, nu citeam basme, preferam să le creez eu. M-am născut cu obsesia creației în sânge și cu atracție nebună față de cărți. În clasele primare, citeam deja romane clasice și voiam, obsesiv, să scriu romane. Nu știu de ce, nu pot să explic. M-am născut cu nevoia asta! Mama, absolventă de Filologie, nu mi-a cultivat deloc chemarea. Ba dimpotrivă! Auzeam în casă numai avertismentul că drumul spre literatură este o fundătură, din start. Tata, cu pregătire realistă, nu m-a vrut decât tobă de matematică. Trebuia să citesc numai pe ascuns. Când am început să scriu primul roman, eram în clasa a V-a, inspirată de viața unui unchi al mamei, cu un destin absolut extraordinar. Scriam în franceză, de teama părinților, care vedeau în acest început timid o adevărată nebunie. O lipsă de preocupare pentru școală, o neserioasă pierdere de timp. Am continuat, în ascuns, erau desigur niște stângăcii, dar în care puneam tot sufletul. Ani și ani am tot scris la această carte fundamentală pentru sufetul meu. Schimbam mereu caietele, o luam de la capăt, pornind de la aceeași poveste. Știam că nu voi putea să o public niciodată, că era o epocă în care destinul unui aristocrat nu numai că nu interesa pe nimeni, dar chiar ar fi fost o nesăbuință să-l propun la vreo editură. Însă ceva mă făcea să nu mă opresc, ca o vrajă irezistibilă. Între timp, ai mei m-au forțat să fac o facultate realistă, total nepotrivită ființei și aspirațiilor mele, care mi-a rănit adânc sufletul. Am pierdut cinci ani din viață, cu singura bucurie de a scrie pe furiș, mereu și mereu, schimbând caiet după caiet, același roman, pe care l-am intitulat, în faza inițială, ”Căsătoria omoară dragostea”. De asemenea citeam literatură în neștire. Nu știam când voi termina primul roman, dar nici nu aveam de ce să mă grăbesc. Pentru toată lumea, acea epocă era fără de moarte… Și totuși a venit 1989 și eu m-am deșteptat într-o zi la realitatea mult visată, de neconceput până atunci. S-a trezit în mine, invincibil, sentimentul răzvrătirii. Am decis să iau viața de la capăt, să fac o altă facultate, care să-mi deschidă porțile spre literatură, să-mi împlinesc visul pe care nu-l pot disocia de însăși intrarea mea în această lume. Îl am dintotdeauna în celule, în carne, în suflet, în fiecare suflare. Nu m-am mai dus însă la Filologie, fiindcă știam din biografiile scriitorilor că mai toți au fost ziariști (Hemingway, Kazantzakis…Caragiale, Eminescu etc). Așa că am ales Facultatea de Jurnalistică, dând din nou examen de admitere, trăgând bilete lalolaltă cu niște copii, pe lângă mine, ca vârstă. Am îndurat și asta! Totul era să public”, spunea cândva Arina Avram, care a obţinut licenţa în Jurnalism la Universitarea Bucureşti în 1997. Părinții ei s-au stabilit la Vâlcea. Arina trăiește în București din 1980. Din anul 2007 lucrează la Trustul de presă ”Adevărul”.

A mai lucrat la ziarele: Evenimentul zilei (1992–1996), unde a debutat sub îndrumarea criticului literar George Pruteanu, Cotidianul (1996–1998), National (1998–2007), A colaborat la TVR, Radio Cultural, revista Expres magazin și ziarul  România liberă.